Din scândurile-atâtor naufragii
Nu pot să fac o a Speranței barcă
Și, pe ocean, să-nfrunt din nou ravagii
Și valul care spumele-l încarcă,
Spre-un țărm unde-am pierdut pe mulți? Dar, parcă,
Informă luntre pot, din scânduri mici,
Să-mi meșteresc? Și unde-n lumea largă
Să merg, când nu m-atrag nădejdi, și nici
N-am casă – și iubesc atât: ce este-aici?