Iubită fiică, Ada! Cu-al tău nume
Am început ăst cânt – cu el sfârșesc,
De nu te văd și n-aud eu pe lume,
Cu tine una sunt – și umbre cresc
Spre tine din tot gândul părintesc,
De n-o să mă mai vezi, o, scumpă-amică,
Prin versuri eu și-n vis o să-ți grăiesc;
Vei auzi cum glasu-mi se ridică
Și din mormânt jilav spre inima de fiică.