Așa Childe Harold își zicea, ca unul
Pătruns încă de-al Firii farmec blând;
Putea parcă-ndrăgi chiar și surghiunul,
Învăluit de-al păsărilor cânt;
De fruntea-i oglindea mereu grav gând,
Ce locul patimilor vii luase,
Trăia și bucurii din când în când,
Priveliștile Firii maiestoase
Pe chipu-i aducând surâsuri luminoase.