Cum mohorât gândit-am și prea mult,
Când mai puțin sălbatic azi mă cheamă;
Eram, pe vremuri, clocot și tumult,
Vârtej de fantezie și de flamă.
Nestăpânindu-mi inima, dam vamă,
Umplând izvorul vieții de venin.
Târziu e și-s schimbat, de bună seamă,
Dar Timpul înfruntând, nu-mi fac hain
Destinul când gust fruct amar, ca de pelin.