Poetul e stăpân deplin pe limbă
Și-i pe de-a-ntregul stăpânit de limbă.
Planete, semne și întortocheate
Parabole… Între un nu și-un da
El, aruncându-se din turn, ciudate
Curburi cu trupul lui va desena;
Drum al cometelor… Veriga lipsă
Din lanțul faptelor îi este far.
Demn disperați! El intră în eclipsă
Neprevenit de niciun calendar.
El măsluiește cărțile degrabă
Și la cântar înșală elegant;
E omul ce necontenit întreabă,
E cel care-l întunecă pe Kant;
Copacul ce-n Bastilia e verde,
Ferice-n cripta lui de nepătruns;
E cel a cărui urmă-n veci se pierde,
Un tren fantomă-n veci de neajuns…
Drum de comete este drumul tău.
Arzând, văpaia ta căldură nu e
Smulgând, n-ai fost vreodată grădinar.
Explozie și fum!… Calea ta șue
N-o prevestește niciun calendar.