Poezii de Adrian Păunescu

Această noapte care mă provoacă mai bine m-ar tăia și-apoi m-ar bea așa cum stau, în propria mea umbră, căzut ca într-o ceașcă de cafea……

Lumina mea, ingroapa-te cu mine, La primavara poate incoltim, Si ne dam iarasi marilor multimi, Lumina mea, altfel nu va fi bine. Ochii mi…

Aceasta-i tema noastră la română, Cum poate omul, de spinare frânt, Să-și fie însuși, rob la îndemână, Și cum să-și piardă urma pe pământ.…

Pe urmă, când iarna de tot va cădea, cu inima ta lângă inima mea, vom asculta si vom reasculta Siciliana de Nottara. Adrian Păunescu

Nu știu dacă ați aflat cu toții, Oameni milostivi și înstăriți, De bătrâna ce-a furat, de foame, Un banal pachet de biscuiți. Ea, de-acolo-și…

N-am ce să-ți explic, nu mai vreau nimic, dintr-o viață nici-o clipă n-a rămas și-n acest final, noi, paradoxal, facem nuntă și botez și…

Pierduta iubita de departe, In saptamana asta cat un veac, Vroiam sa imi fie rau, un rau de moarte, S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac.…

Între o lacrimă Și o fântână arteziană Mai rămâne atât: Dreptul la rană.

Dacă știam că sunt făcut din molecule, mă zbăteam să ajung război atomic.

În privirea unui copil suferind încape toata tragedia lumii.