Poezii de Ahmad Shamlou

Incredibilul adevăr a regăsit ochi ce-au cunoscut insomnia multă vreme. Frumusețea visează să trăiască într-un somn mai trainic decât moartea,…

Tu intri în casă cu un salut și o părăsești cu un rămas-bun. Tu, constructorul, viața mea, nu ești decât o clipă între acest salut și acest…

) Nu știm să măsurăm după ei adevărul și frumusețea: mânia cititorului de aici se naște. Un om mărginit nu poate stoarce nimic din lectura sa.…

Și zorii prin mâinile tale, se trezesc.

Am trăit mai bine ca vântul pe un pământ unde cresc ierburi. Dacă șchiopătez e pentru că picioarele-mi sprintene, în chip de măsurătoare, au…

Cine ești tu, tu, căreia îi spun numele meu cu încredere? Îmi pun cheile casei în mâna ta, împart pâinea fericirilor mele cu tine, mă așez…

Cimitirului vechi îi era foame, iar copacii tineri căutau îngrășământ: toată povestea e-aici. Balansul oamenilor și al leagănelor nu-i decât pretext.

Cu sunet neschimbat, netulburat, târășul greu al lemnului răsfrânt pe ceafa Lui, trasa peste pământ o linie apăsătoare și vibrantă, ,,Cu spini…

Acum craniul gol al tatălui tău surâde filozofic la tot ce-a îndurat, toate aceste zadarnice eforturi. Surâde la această prostie pe care tu o…

Omul a revenit la templul adorațiilor sale. Omul a revenit la templul adorațiilor sale. Preotul nu mai are motiv să călătorească. Preotul nu…