Poezii de Al. O. Teodoreanu

Fie neamț, chinez, hindus, Omul din maimuță vine, Numai Iorga știm prea bine Că se trage din Larousse.

De amintiri mi-e gândul plin Ca plopul plin de ciori, Când nouri trec și nouri vin De fum, pe lacul de rubin, Șovăitori. S-a dus și toamna cu…

Sadoveanu filorus A-ntors curul la Apus, Ca s-arate Apusului Cum îi fața rusului.

O frunză uitată de toamnă Acopere-n ape o stea, Și luna, a toamnelor Doamnă, Împrăștie aur pe ea. O frunză, atîta ne lasă, Cînd trece foșnind…

Păcătuim, Fecioară Preacurată, Prin faptă, grai și gând. Păcătuim: Că doar din leagăn până-n țintirim, E-un lung păcat viața noastră toată.…

Stelele clipesc – se sting. Și pe-un nor ca un balaur, Soarele, ca un paing, Țese plasa lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de…

Caligula imperator A făcut din cal senator! Domnul Groza, mai sinistru, A făcut din bou – ministru!

Razele lunii, Molcom căzând, Apele mării adânci nu turbură. Sufletul meu A șoptit: Te iubesc. Dar șoaptele sufletului, Molcom căzând, Apele…

Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare, De viață, de iubire, de vis. Sunt ostenit. Prin parcul meu de vise imens și veștejit, Tu ai…

Oare nu-ți mai amintesti, Vorba din batrâni lăsată? Din beție te trezești, Din prostie, niciodată. Al. O. Teodoreanu-Păstorel)