Poezii de Alberto Blanco

În aburul cafelei, reunite, rotunde pâini lucesc cu o blândețe de ziduri văruite-n alb, aprinse, mustind de strălumina din fereastră. Deja se…

În noaptea aceea lungă, visul mă purtă spre ape cu lumini profunde și flamingi aprinși ca trandafirii electrici în interiorul unui acvamarin.…

Tot ce n-am putut să ne spunem spuseră arborii tremurând pentru noi: îmbujoratele spice din margini de drum, cufundatele păsări în…

În urma fiecărui nor, al fiecărui munte al fiecărei ramuri și coroane stau bufnițele-n noapte. Se-ascund în fumul de bageacuri. Și se hrănesc…

lui César Vallejo La capătâiul mesei rotunde și-a literaturii murinde, veni un critic și-i spuse: “Atât de mult te iubesc, nu…

lui Gabriel Macotela* Acesta nu-i vântul dintre sălcii sau al înalților eucalipți, nu-i vântul ce-nflăcărează lumânări și mișcă cu lentoare…

lui Pablo Neruda Suflă vântul peste palmierii și ienuperii din Temuco*, și se furișează supus spre limpedea frunte a lui Ñielol, către…

Focu-i același pretutindeni. Trosnește inima, ferestre se aprind și floarea urii pășește printre oameni: verzuie noapte, frunze de fum, petale…

Sunt dimineți în care mergi la râu și te oprești s-asculți în vânt o voce iubitoare – marea. Să zbori ai vrea și să urmezi curentul din…