Poezii de Alejandra Pizarnik

~ și așa voi pleca devorând tenebre cu o floare în mâna mea de somnambulă cu un surâs străin în celălalt colț al buzelor cu trupul gol ca un…

~ îmbrățișându-ți umbra într-un vis oasele mele se curbează ca niște flori

~ Grădina triunghiulară pe care o strivesc în mână revarsă flori de apă Albine cu parfum albastru Fosforescente ca ochii dușmanilor încrustați…

Ambuscadă în scrisul meu cântă în poemul meu. Dulce ta voce de ostatic încremenită în memoria mea. Pajura o înșfacă în evadarea sa. Aer tatuat…

* * * tăcere eu mă alătur tăcerii m-am contopit cu tăcerea și lăsați-mă să fac lăsați-mă să beau lăsați-mă să spun

Când mă privești ochii mei sunt chei, pereții păstrează secretele spaima mea-i de cuvinte, de versuri. Singură pe drumuri memora o călătoare…

Deși vocea (uitarea ei ce preschimbă naufragiul care sunt eu) oficiază într-o grădină pietrificată îmi amintesc întreaga mea viață de ce uit.

~ Să mori cum moare un animăluț din basmele pentru copii. Atât de teribil. Și plin de frumusețe.

Înainte a fost o lumină m-am născut în limba mea la câțiva pași de dragoste. Noapte deschisă. Noapte prezentă.

Tu faci tăcerea liliacului ce-și flutură ramurile în tragedia mea a vântului și a inimii. Tu ai făcut din viața mea o poveste pentru copii în…