Poezii de Alexandru Lungu

Niciodată nu mi-au trecut prin gând obiecte mai fragede mai instabile mereu gata să lunece dincolo de propria lor margine în neant niciodată…

De-a stânga tăcerii prin trupurile iernii noastre uitate sticlindu-și rigoarea fără tăgadă Niciun fulg de omăt n-ar putea fi imaginat în afara…

Râuri ascunse într-o neagră plutire pe sub somn ne răpesc îndurarea timpului într-o pieire neînțeleasă de flori suspinate de ofelii neplânse…

În acele ceasuri din privire afară de palide când se face într-o clipă fără iertare o iarnă adâncă liliecii surprinși în zbor încremeniți…

Câteodată iarba se întoarce împotrivă-mi, râurile pornesc înapoi pe priviri săpându-mi în orbite albii inverse răni de os adânc, dar totul e o…

Orașe necunoscute prin care am umblat ca prin vis uneori în zare se zărea marea odihna ei de sare lâncedă uneori erau străzi care duceau…

Pustie lucrare alunecare a nemișcării se prelinge umbra umedă a igrasiei prin simțăminte Într-o surpare măruntă se cojește și cade tencuiala…

Cimitirul de greieri își plouă tăcerea singurătatea pustiul în părul meu umed de așteptare greu de întuneric șiroaie lungi de noapte se scurg…

Trecând de spectrul vizibil al iubirii un foarte profund trandafir infraroșu mi-l smulg din crucea trupului exact de acolo de unde ni se pare…

Timp ars de frig ceață prin păr devenit ori brumă pe buze Dintotdeauna a fost și încă este mereu prea devreme în mine E de ajuns iată să…