Poezii de Alexandru Philippide

Primește-acum aceasă închinare A unor versuri crâncene și-amare, Cu strofele că niște drapele zdrențuite În bătălia rimelor rebele,…

Duminicile-n fiecare săptămână Când clopotele-n mantii de bronz se iau de mână Și-ncep să colinde Cât vazduh glasul lor cuprinde, –…

Viața-i râul acesta cu ceru-ntors pe dos Pe care îl beau boii blajini, cu gâtul gros, Unde noaptea se scaldă stelele și strigoii (Și cerul…

Voci ale vechilor poeți, mai clare Decât sclipirea stelelor pe cer În nopți de ger, De mult v-aud venind din depărtare Până-n ascunsul inimii…

(fragment) Născut aici, în țară cu mituri titanide, Strămoș al meu, Dimitric Philippide, Călugărit de tânăr, tu monahalul strai ÎI îmbrăcaseși…

Noi, existăm, nu viețuim. Dar oare Nu este cel mai prețios secret, În omeneasca lume-ntâmplătoare, Să ne-nvățăm să viețuim încet? Secretul…

Visez o răzvrătire a lumii vegetale. De la lichenii palizi ai cercului polar Pân-la giganții arbori ai zonei tropicale, Ciuperci sau flori,…

Umblă noaptea cu Hecate Spirite neîmpăcate, Suflete al căror leș Zace pe vreun munte pleș, Sau de-o moarte timpurie Doborât în vreo pustie, Se…

O, Soare, cu aripa ta alunga Cit mai departe noaptea noastra lunga; Si sprijina pe stilpi de flacari largi tot golul; Sa nu se surpe,…

Stătea de cerul limpede-agățat Un fel de soare alb și lăbărțat, Bulboană-n cer de șapte ori mai mare Decât obișnuitul nostru soare. Dar ca un…