Poezii de Alexandru T. Stamatiad

Frunze de aramă, păsări călătoare, Lacrime, suspine, palide fecioare, — Toamnă! Flori uitate’n glastre, drumuri prăfuite, Dangăte de clopot,…

În suflet port adeseori Tăcere neagră de cavou, În el pierdutele-amintiri Răsună viu ca un ecou. Răsună, viața-mi răscolesc, O mare sumbră…

E noapte și plouă afară, Și plouă și-n sufletul meu, Pereții-mi sugrumă odaia, Ca plumbul mi-e gândul de greu. Imagini, aduceri-aminte,…

Lui Alexandru Macedonski Aceleași veșnici primăveri, Aceleași toamne îndoliate; Aceleași flori mirositoare Și frunze pale, ruginite; Aceleași…

Pe-o mare-ntinsă de abise, Cu aripi negre-abia deschise, Plutește-o pasăre-ostenitâ Și țipă jalnic, – e rănită. Plutește-ntruna peste…

Ah! crinul alb de-odinioară Ce răspândea discret parfum – Parfum de mistică iubire – S-a ofilit, s-a stins de-acum. Ah! crinul alb…

Ce freamăt jalnic se ridică Din șir de sălcii plângătoare, Și ce adormitor plutește Mireasma teilor în floare! Pe-ntinsul văilor, amurgul Își…

Mi-e sufletul o creangă Ce-n umbră veștejește, Când te visez, tresare Și iarăși înflorește! Mi-e sufletu-o fântână Uitată și pustie, Când îmi…

Iubirea noastră moare, Grăbește-te și vino, Nu-ntârzia o clipă, atât cât mai e vreme! De săptămâni de zile — De când tu ești departe — Mă…

A mea ai fost, întreagă, din tălpi și până-n creștet: Căci ochii tăi albaștri ca zările albastre, Ca visul, ca safirul, Albaștri ca și marea,…