Poezii de Alexei Mateevici

Spuneți, spuneți, blânde stele, Focul lacrimilor mele, Spuneți voi, privighetori, Și voi, frumuseți de flori. Numai voi-n această lume Știți…

Văd prăbușirea Văd prăbușirea unei stele, Al nopții mândrului luceafăr, Și sufletul cântării mele Smintit se zbate și neteafăr. Se scurge…

O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune… În zile mari de…

Deasupra târgului Bârlad Trecut-a un aeroplan Ș-un snop de pâine-a aruncat Cules din lanuri de german: „Noi semănat-am primăvara Cu pâinea…

Ce desfatare in viata Nu stie de amaraciune, Si ce marie, ce dulceata, Ramane fara schimbaciune? Si unde-i fericirea oare? Ce munca noastra…

Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără…

Noi nu ne înțelegem: voi vreți a noastră limbă S-o înnoiți, surpându-i temeiurile vechi, Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă, Vă pare…

Noapte-adâncă. În ceruri, sus, Stele ard tremurătoare; Doarme Pruncul Iisus Sub privirile Fecioarei… Pace-n cer și pe pământ, Numai glas…

Atunci când soarele apune Și zarea arde-nflăcărată, Atuncea inima îmi spune Durerea ei nemângâiată. Și tot mă-nșel și trag nădejde, Că nu-i…

Stele-n Nistru, stele sus, Dormi: povestea mi ți-am spus, Stele-n Nistru-mpădurit, Dormi, odorule iubit. Fie-ți somnul ușurel, Dragul mamei…