Poezii de Alfred de Musset

Un cântec trist de Schubert, lin prin văzduh plutea, Când tu, – ții minte oare? – mi-ai spus: ”Nu! Niciodată! Nu!” îmi spuneai și totuși…

Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară Ca să-nțelegem bine ce prețuim din plin: Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin, Femei, sau cai,…

Iubire, vlagă, încântare Și viață, tot s-a irosit; Și chiar mândria-mi, pentru care Drept geniu-am fost pecetluit. Când Adevărul l-am găsit,…

Pe timpul când eram școlar, am stat într-o seară, urmărind în camera noastră singuratică. La masa mea veni să se așeze un copil sărac îmbrăcat…

De optsprezece luni ornicul meu Trist, îmi tot sună moartea la ureche. De optsprezece luni de griji și veghe Simt și văd moartea-n orice loc,…

Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu Nu crezi c-ajunge să iubești doar una? Și nu-ți dai seama că shimbând într-una, Îți pierzi în doruri…

Cerul mi-a încredințat inima ta… când te doare, vino la mine fără griji, te voi urma pe drumul tău. Dar nu pot să-ți ating mâna, omule, sunt…

În cartea asta, fără-ndemânare, Am pus întreaga tinerețe-a mea. Mărturisesc, acum când ea apare, Că multe-aș fi putut să schimb în ea. Dar,…

Prieteni dragi, când o să mor, Sădiți o salcie la cimitir, S-aud frunzișul plângător; Paloarea-i dulce s-o admir, Și umbra sa, lăsându-se…

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare, Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi, Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?…