Poezii de Anghel Dumbrăveanu

Între noi sunt zăpezi și nisipuri. Mâine, poate, pustiuri, oceane. Niciodată uitarea. Sub icoana ta îmi încep ziua. Aripa mea crește din…

Locuiam cu gimnasta în mansarda unei veri. Eu aduceam flori și fructe din piață și câte-un sărut ingenuu pentru pulpa ei. Cultivam gesturi de…

Ne vom lecui prin iubire. Toamna lipește frunze pe fereastra nemărginirii. Nicio pasăre n-a mai trecut să ne vadă de la-nceputul mileniului.…

Ce amurg, femeia mea, ce amurg sidefiu, Și marea ce singură își macină-ntrebările goale, Și pescărușii târzii, și pinii neliniștiți, ce…

Te caut prin gândurile desfrunzite, întruna, Și mă dor drumurile pe care-ai trecut, Și umblu pustiu toată noaptea cu luna Pe țărmul unui timp…

Nu mai am legăturile intime De altădată Cu procesul prin care planta-nflorește Și vă dă mirosul cel bun. Nu mai am prietenii cu care-am…

Întotdeauna singur. Pe neașteptate, îți taie calea o fată Luminând Scara interioară A unei iluzii. Te întrebi Ce poate însemna acest mesaj…

Lui Nichita Stănescu, Petre Stoica, Adam Puslojici, Srba Ignjatovici suntem la masă aproape toți petre adăpostit în barba lui de iarbă uscată…

Atât de des mi-am spus că e târziu, Că anii îmi răpiră mirarea vorbirii, Că vine mereu cineva, noapte de noapte, Luându-mi femeia Și…

Iluzionistul recita Anabasis. Afară ningea. Noi ascultam răsufletul viței de vie. Femeia ținea rugbistul de mână; Se uita fascinată la capul…