Poezii de Ara Alexandru Șișmanian

pămîntul e doar o metaforă a neantului • și tu – o metaforă a morții tale încă absente • una cîte una picură în stropi de tăcere multiplă…

privirea e de fapt un spațiu unde lucrul nu e nimic nu e acolo unde nimicul e privit pentru ca lucrul să fie privirea trebuie să înceteze cînd…

negru se sparge infinitul între țipăt și neant – apoi răspunsurile se aștern în claviaturi de întrebări senine • cînd furtuna întrebării se…

azi-zi sub copacul topit de ninsoare • am visat un cal cu ochii de zaruri • ochii i se roteau parcă aruncați de un jucător invizibil ‒ ce…

chipule ningi ca o lumină din care-n sus se cerne-o stea • litera l e forma de lumină sub care nemurirea se ningea • stranii palori cu sîngele…

Odă demonilor stângaci Imponderabilei Dana Huuu! la lumea cvadribilunarǎ a palizilor demoni stângaci mînjiți de injurie ca de o palmǎ de…

uitare vînată adânc printre migrene de iarnă • amnezie abandonată într-o nacelă de rodie – prea sus pentru degetele mele • poate vînătaia roz…

zdrențe de vid între zdrențe de văd • nelămurită distanță de așteptări • indiscernabil • indisociabil • incompatibil • lontane imposibilități…

am mers alături de berio – tăcerile noastre au comunicat • e curios cum trilurile – aceste simple ornamente – pot povesti • și dacă pe…

geamurile dialoghează cu ploaia – iar oglinzile zidurilor cu vântul • asfaltul cu luciul gîlgîind • într-adevăr – cînd plouă – parcă…