Poezii de Aurel Dumitrașcu

-Seară de seară copilașii de la orfelinat fură trompete și aleargă la mine.Cu dizzie, cu charlie, cu tot neamul lor prihănit în oglinzi. Întâi…

Un bărbat de numai treizeci de ani încuindu-se în casă „pentru că scrie poeme” – ei bine, ți se pare curată nerușinare, ar putea face atâtea…

Inedit. Scris pe 12 Sept. 1990, la spital, cu o săptămână înainte de deces. Alții o duc mai rău și trăiesc mai mult să vadă soarele cum…

Câtă bunătate într-un anotimp ruinat de nevroze. Și-i carnea cu noi și-i aici și-i stânjenită de norii cei negri. Ies în curtea spitalului,…

– Vârsta cărnii precede vârsta coliviilor. și tu Ioana te înfurii masa de biliard a fost mutată în cer toți merii se bat de la tine eu…

– Îmi plăcea câteodată să mă plimb prin paris, adică prin spatele casei, urzicile înalte cât la tour eiffel, roțile, sticlele sparte,…

Sunt zile când mori și tu, intrând agale pe poartă. Și care gunoaie te revendică iar, între ce vânturi ai un ochi răstignit, cine te duce…

În fotografii legeni mereu un copil cu jeanșii tăiați, îl și bați. Vreau să te întorci un minut cu spatele înspre copilul acela, vreau să văd…

Florile roșii mor încet în ferestre tu să nu spui acum că e seară îngrozitor de puțin trăiesc oamenii dulcea pribegie a cărnii prin aer și…

Voi muri într-o duminică dimineața. Când vei intra în bibliotecă n-ai să mai vezi privighetorile moțăind, șoricelul cel roșu n-o să-ți mai…