Poezii de Benedict Corlaciu

Rostogolește-mi ochii, până-n fund. Și dă-i de-a dura, dă-i, țară, popas! Vreau întuneric, să-mi inund cu unda lui, ca-n jocul de compas,…

E-așa de galbenă și-atâta e de lentă pisica asta, ca femeia mea; când dă din coadă, îi miroase-a mentă și umbletul și ultima ei stea. Fluidă,…

Ce palizi suntem și ce supți, ca o noapte friguroasă ochii ni-s, parcă-am fi călcat prin vis. parcă-am fi din lună rupți. Bărbile-n pământ ni…

Ei, Doamne, de ce Ți-i plină cupa? Nu vrei să bei cu mine, rătăcitul? Doar sângele Tău se zbate-ntre pereții ei, stors din stele, pentru mine,…

Sfărâmați paharele astea murdare, prietenii mei, prietenii bețiilor. Noaptea asta-i a călătoriilor, fantastice călătorii lunare. Alungați…

Pat îmi făcusem din masa aceea, grea, pentru adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul baccililor ca un exod lunar se arcuia.…

Eu sunt poetul Ben. Corlaciu, al doilea drac și cel mai puternic, umblu cu tălpile pline de smoală, mereu ursuz și nemernic. Mama mea a fost o…

Oamenii spun că Europa e centrul de gra- vitație al culturii. Totuși, eu aș pleca spre Cape-Town sau, în cel mai grav caz, oriunde în afara…

În mahalaua mea, o fată nebună, ca o răbufnire molatecă, în fiecare noapte trăgea cu praștia-n lună, când orele două cerșea, lunatecă. Fiecare…

Oamenii spun că Europa e centrul de gravitație al culturii. Totuși, eu aș pleca spre Cape-Town sau, în cel mai grav caz, oriunde în afara…