Poezii de Benjamin Fondane

Te rup din reverie, prietenă și soră, ființă despletită din somn și auroră, balcon în vis cu bucle de păsări pentru vid. În mușchii tăi ai…

Ce simplu e amurgul acesta de sfîrșit de toamnă! Boi, pe dealuri, duc arătura-n vid. Septembre strînge-n doniți strugurii toți din toamnă,…

Carmencitei În părul tău e blonda auroră Și-n ochi – eternul nimb al strălucirii. Făptura ta o leagănă zefirii Și-n glasul tău e-o muzică…

O, ploaia primăverii care-a căzut din timp! lasă să-mi spăl în tine picioarele desculțe, lasă să-mi spăl în tine sufletul meu desculț! O,…

lui Gala Galaction În seara asta capul ca o lampă își arde restul fumegos de gaz — și cineva a pus mâna pe clampă, și cineva m-atinge pe…

În casa de tăcere cu iederi și urzici, plină cu somn de bufniți cârne, cu ochi mici, nimeni nu știe toamna când a intrat în casă, și anii de…

O, cât aș vrea, în calm, să mor pe dună, Spre largul leneș al Mediteranii, Când asfințitu-ntunecă platanii Și noaptea crește albă pe lagună.…

…În noaptea asta am văzut copaci smulgându-se din brazdă, focul rupsese coaja mării și aerul își pitulase țeasta-n nisip, așa,-n…

Te rup din reverie, prietenă și soră, ființă despletită din somn și auroră, balcon în vis cu bucle de păsări pentru vid. În mușchii tăi ai…

O sticlă de porto și un banjo, trupeșe gutui din Van Gogh pe o masă, inima în topire, lămpile – ăst han troienit pe-o vâlcea din Tyrol…