Poezii de Camil Petrescu

Muntele sticlos din fund e la trei nopți Depărtare cu privirea. Șahi răscopți Plâng ce-a fost cu ochii scoși. Oigurii mei Cresc în vaduri,…

Am obosit Și-acum stăm lungiti pe căpițele de fân copt. Bolta cerului a devenit prea vastă Și-acoperă și hărți pe care nu le vedem, Privim…

De nopți întregi luptăm din greu Cu praful sec și setea, Cu depărtarea neagră și perfidă. Ni-e trupul în sudoare fiert, Și-adânc prin tarâna…

Cum soarele, prea roșu, căzuse peste culmi, Am străbătut păduri necunoscute (Tufișuri încâlcite printre ulmi sau plaiuri cu stejari bătrâni)…

În cupa verde-a văii, Noaptea se topește rece și degrabă, O boare răcoroasă, dar prea slabă, M-a trezit prin ușa deschisă a odăii Lumina…

Atât de mult eșți ceea ce-am dorit însingurat, Că iată acum Apropierea ta adevărată. Neașteptată, negândită, la doi pași, Mă-ngheață ca o…

Fusese o mocirlă de zăpadă Pe cale de topire Și noroi, Care curgeau la vale în șuvoi. Dar într-o săptămână vântul A însănătoșit pământul. În…

Miniatură de fildeș mărită, Și necăjită, Tu nu știi ce să faci, Supărată pe mine: Să râzi? Să plângi? Dar îți strălucesc ochii De parcă-s…

Ci dincolo de zona blestemată-a morții, Peste cătunele încremenite de pe vale, Departe peste albe culmi,în fund departe, Mai departe decât…

Ți-am spus că am scris pentru tine Versuri Și curiozitatea ta nu mai are astâmpăr… M-ai luat lângă tine pe divanul, – Pe care mai cad…