Poezii de Carlos Drummond de Andrade

Lui Cyro dos Anjos Imposibil să compui un poem în acest stadiu al evoluției umanității. Imposibil să scrii un poem – nici măcar un vers – de…

Aș vrea să scriu un sonet mai dur cum niciodată un poet n-a-ndrăznit. Aș vrea să pictez un sonet obscur, sec, ermetic, dificil de citit. Aș…

Petrecerea s-a terminat luminile s-au stins musafirii au plecat noaptea se lasă rece și acum încotro José? ce va fi cu tine? tu, cel fără nume…

Întrucât iubise și iubise se știa interzis să-și arate sentimentele tandre sau disperate în acest muzeu al sumbrei indiferențe spuneți-mi:…

Ce e gălăgia asta pe scară? E dragostea care sfârșește, e bărbatul care încuie acuma ușa spânzurându-se cu șnurul perdelei. Ce e gălăgia asta…

Galopând pe cal călare galopând pe cal călare galopând pe cal călare galopând pe cal călare Galopând pe cal călare galopând pe cal călare…

Frumoasă această dimineață fără carențe mitice, și miere suptă fără blasfemie. Frumoasă această dimineață sau alta posibilă, această viață sau…

Când m-am născut, un înger strâmb din cei care trăiesc în umbră a zis: Du-te, Carlos, fii gauche în viață. Casele îi spionează pe bărbați iar…

Există și în cer un ceas de melancolie. Oră dificilă, când pătrunde în suflete îndoiala. De ce am făcut lumea? Se întreabă Dumnezeu și își…

În acest oraș din Rio, de două milioane de locuitori, Sunt singur în cameră, Sunt singur în America. Sunt cu adevărat singur? Un zgomot chiar…