Poezii de Cecilia Meireles

Nu trebuie să uităm nimic: nici robinetul deschis, nici focul aprins, nici surâsul pentru sărmani, nici ruga neîncetată. Nu trebuie să uităm a…

Nu te mâhni când vezi căzând petala: A nu mai fi, e tot un mod de-a fi. Și roze de cenușă spulberată O să descoperi, lângă cele vii. Parfumul…

Mai ca undele oceanului și mai ca norii înaltelor vânturi, curge mulțimea. Mai ca focul între uscăciuni, lunecă luminoase, fluturânde,…

Nu zice unde se-ncheie ziua. Unde se pornește noaptea. Nu vorbi vorbe vane. Vorbele lumii. Nu zice unde începe pământul. Unde termină cerul.…

În locul acesta de-arină, ce nu e nici mare nici tină, veniți să cântăm. Oh noapte, oh singurătate, sub stelele tainelor toate, dar ce să…

O teamă ai: că te vei sfârși. Nu vezi că zilnic te sfârșești. Că mori în amor. În tristețe. În dubii. În dorințe. Că te înnoiești zilnic. În…

Ușoară e pasărea, dar umbra sa zburătoare mai ușoară-i. Iar cascada de aer a grumazului său mai ușoară. Și amintirea ce-i dictează trilul, mai…

Eu cânt că momentul există, și cânt că mi-e viața completă. Nu plâng, nici nu râd. Sunt artistă. Poetă. Ca soră a celor fragile, străin mi-e…

Pre albastra mare, limpede și chiară, apăruse mortul azi diminecioară. Călărind pre valuri, îmbrăcat în spume, vine fără vlagă, vine fără…

Un cântec făcui pentru tine, dar vai! tu grăbeai spre mormânt. Ca Moartea nu poate vreun vânt s-aducă în Artă suspine. Căci Arta-i suspin de o…