Poezii de Cesare Pavese

Va veni moartea și va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoțește fără somn, de dimineața până seara, surdă, ca o veche remușcare sau ca…

Omul singur – care-a stat la pușcărie – se-ntoarce- în pușcărie Ori de câte ori mușcă dintr-un codru de pâine. În pușcărie visa iepuri gonind…

Ești pămîntul, ești moartea. Anotimpul tău e-ntunericul și tăcerea. Nu e pe lume nici un lucru ce mai mult decît tine să fie-ndepărtat de…

Va fi o zi calmă, cu lumină rece ca soarele cînd se naște sau moare, și geamul va închide văzduhul murdar în afara cerului. Te trezești într-o…

Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmă în această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis, se risipește dimineața și rămâne doar ea.…

Omul bătrân, dezamăgit de lucrurile toate, din pragul casei în soarele molcuț privește câinele și cățeaua ce dau frâu liber instinctului. Pe…

Mereu vii din mare și ai vocea ei răgușită, mereu ai ochii tainici de apă vie printre mărăcini, și frunte aplecată precum cerul aplecat de…

Fiece noapte e o eliberare. Te uiți la licăririle de pe asfaltul bulevardelor ce lucitoare se lasă pradă vântului. Orice rar trecător are un…

Fetele la apusul soarelui se bagă în apă, Pe când marea se evaporă, cât vezi cu ochiul. În pădure frunzele tremură, iar când ies afară…

această moarte care ne-nsoțește din zori și până-n seară, neadormită, surdă, ca o veche remușcare sau un viciu absurd. Ochii tăi, vor fi doar…