Poezii de Charles Baudelaire

Picioru-ți fin ca mâna-i, iar șoldul împlinit Ar fi de cea mai mândră din albe pizmuit; Se-ndrăgostește-artistul de dulcea ta făptură; Mai…

De câte să scutur din clopoței, râzând, Și să-ți sărut obrazul ursuz, caricatură? Spre-a-mi săgeta idealul, cu mistica-i natură, Din tolba-mi…

În curte la cazarmă se-aude goarna tare Și vântul dimineții tot suflă-n felinare. Sunt orele la care adolescenții bruni Cu fața-ascunsă-n…

Ah! flăcările nu-ți opri; În inimă să-mi lași căldură, O, voluptate! o, tortură! Diva! supplicem exaudi! Zeiță-n aer răspândită, Văpaia-ți din…

Mă ia la pieptu-ți, ființă bestială, O monstru leneș, tigru adorat; Vreau să-mi preumblu mâna-n tremurat Prin coama ta sălbatică de fiară În…

Eu vreau, pentru-a scrie curate elogii, Să dorm lângă cer, cum fac astrologii, Și stând lângă turle, ca-n vis să mă încânt De imnuri solemne…

E o femeie mândră, puternică-n grumeje, Ce-și lasă-n vin s-atârne bogatele ei meșe. Ale iubirii gheare, al jocului venin Pe pielea-i ca…

„De unde vine, zici, tristețea cea ciudată, Ce urcă precum marea pe stânca neagră, mută?” – Când inima deja a strâns recolta toată A mai trăi…

În vechea suburbie, cu case-acoperite De storuri care-ascund dorințe tăinuite, Când soarele lovește cu razele-i stăpâne Și urbe, și ogoare,…

Sub acele negre se-ascund Bufnițe pe ramuri de pini, Cu ochi roșii, ca zeii străini, Privesc. Meditează profund. Stau țepene în ascunziș Până…