Poezii de Cintio Vitier

Camera giganticului sărman, nocturnă și decorată de mâini atât de neputincioase că tocmai ating brocartul persan al îngerului îmi cercetează…

Ceva-i lipsește după-amiezii, pinii nu sunt împliniți, iar eu privind norii simt ceea ce n-am simțit. În fiecare clipă mă-ntreb despre comoara…

Și-atât de discret – în ciuda aburului de orez din cameră, pe care pasărea-l unduiește – am privit mâinile tale mari, țăranco cu…

Crezui, de mic copil, privind pârâul, în imposibilul învăluit de vaste seri obscure, de umblători ce folosesc și fier și piatră, și-nvâltoarea…