Poezii de Claudia Millian Minulescu

Garoafe roșii, crenelate – Amfore cu parfum de mosc, Pecetii de rubin și sânge – Eu vă iubesc și vă cunosc, Prin voi, garoafelor…

Cu ochii fosforescenți și oblici Ramați în cearcăne de aur – Ca niște scumpe amulete – Cavoul negrelor regrete… Voi,…

Plecați spre țări de voluptate, Învingătoare de nevroze Și de iubiri fatale; Plecați spre zările pătate De violete echimoze Și de motive…

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă, Și-n cuibul meu a poposit pe rând Și porumbelul alb, și vulturul flămând, Și soarele, și vântul, și…

De vrei să nărui fresca femeilor streine, Și să trăim o clipă nevroza mea măiastră, Îți voi turna ființa în plăsmuiri senine, Dând sufletului…

Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii, Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă – Cu leziuni de unghii și picături de sânge? Și-n…

Și-acum, de vrei, răspunde-mi, grădină efemeră, Prin care trece moartea în menuete fine, Sub formă de femeie, de cântec sau himeră –…

Ce mâini înfrigurate-au modelat Argila neagră-a vazelor bizare, În care mor plăpânzii trandafiri, Cum mor în noi nervoasele iubiri? –…