Poezii de Constanța Buzea

Cuvinte, cuvinte și-o pasăre lină în minte. De suflet, de suflet, că este, tu adu-mi aminte. Nădejde, nădejde, chiar dacă pădurile-s vineți.…

Si poezia e un somn Din care nu te mai trezesti Cu ochii largi deschisi sub mari, Visînd la spasmele lumesti, Cu perle pleoapele plîngînd…

atat de rar ne este data starea de calm curat cand ninge si-mprejur e o rariste de pini ori o padure ca fumul ne-nconjoara departarea cand…

Singurătate fără voci, Stârv al perechii, vorbitor, Cum șezi cu îngerul la masă, E harul lui să nu-l poți ține Decât cu sufletul în spaima Că…

Pe fruntea cailor să plângem, Pe botul lor care miroase A lapte și a mușchi de umbră, Să ne gândim asupra lor. În grajduri vraiște Cine știe…

Vino la mare, Lasă-te lunii Care de vid e. Fii ca de sare Peste păunii Nopții lichide Oarbă-n culoare-i Limbii minunii Ce ne divide. Țărmuri…

Văd lente corăbii pe valuri cu gânduri de pace trecând, aceste văratece ținuturi spre iernile altui pământ. Văd păsări aproape de lună, o…

Făcutul meu, cuvântul, Paște-n munte Imagini verzi sub norii toamnei grei. Ai mai văzut, mai ții tu minte unde Șed liniștiți, ca-n lacrimi,…

Vrăbiuța de la mare Se bronza pe aripioare. Mai tăcut decât un pește, Pisicotul o pândește. O pândește de sub floare Mustăcind din…

Îmi spunea un băiețel Că ar vrea mult, mult și el Să se facă o zi miel, Ca să poarte clopoțel.