Poezii de Constantin Michael-Titus

Primăvara mea ce năvălea în public depletită, zgomotoasă, ce Dumnezeu vărsa cu-atâta abundență pe străzile-mbrăcate cu sidef duminecal, era…

Ți-aș povesti o idilă în care frunzele să cadă-alene pe cărări și părăsite băncile prin parcuri s-asculte foșnetul ce-l face toamna când…

Când vei cunoaște și tu limba noastră, Doamne, ce mult ne vom iubi în ziua-aceea, cât bine nu vom risipi în fiecare faptă… Și… te…

Îmi fuge gândul rece printre frunze, De parc-ar vrea pe vânt să se răzbune; Din cer îmi pică umedă pe suflet O negură de vise ca un doliu. Aș…

Pas d’aube, nuit, pas de bruit de vie, un sourd silenca. Personne ici, personne à la porte, totale absence. Pas de maison, pas de meubles, de…

Am colindat azi-noapte cerul în carul mare și am băut lumina ce picura din stele. Mi-am strâns din secole ființa și am zidit-o în piatra…

Copilăria mea a adormit de pripas prin magazinele portului și a polemizat în fiecare zi cu foamea. A învățat să scrie alfabetul de la copiii…

Dans une espace bucolique ou tout était simple et clair comme la rossé, la divinite fut révélée par l’esprit de sagesse communiquant sur…

Toamnă Lutul inimei mele l-a adunat pe Dumnezeu dintr-un loc viran și-ntr-o noapte luminată de stele a frământat în el blestemul lui satan.…

Da, sunt copil și beau smântâna din ulcică, mănânc dulceața din paharul cel mare al lui Dumnezeu. Da, sunt copil și-mi este totdeauna foame:…