Poezii de Costache Conachi

Lume! astăzi se desparte de tine un muritoriu, Nu prin moarte, ci prin jale și durere de amoriu; Se desparte și te lasă, că nu mai poate răbda…

Gândul meu fiind la tine de-a pururea sprijinit Și de sunt la închisoare de tine nu-s despărțit. Sufletul mei îi acolo unde și tu lăcuiești,…

Am iubit, auziți inimi, cuvîntul vostru cel mare Ce vă pleacă la durere și vă face sîmțîtoare, Ce vă leagă, vă unește făr’ de nici o sîlnicie…

Cu prietena-mpreună Fericit am petrecut, Dar o viață așa bună O minută mi-a părut Fericirilor trecute, care nu-i să mai veniți, Truda…

Ziori de ziuă se revarsă, Și ochi încă n’am închis: Cum să-i închid, când ei varsă Părae de foc aprins?… Mă vait, strig cu…

Asară, de-un vac trecut, Să gust hazul m-ai făcut, O, doamna mea ce miloasă, Și să cred că n-ai oprit Nici un lucru nejărfit Din cîte ai mai…

Ah, nurule, împărate a podoabelor firești, Ființă necunoscută priceperii omenești, Tu ce țâi împărăția într-un cuprins de obraz Și stăpânești…

Din toți muritorii lumii cel mai în nenorocire Și dintre toți pătimașii cel mai mult în osândire Este omul care-ți scrie, mai pomenești-l tu…

Omule, slabă ființă și la patimi cu plecare, Unde ți-i înțelepciunea, unde ți-i mintea cea mare?… De te ‘nalți și sbori cu mintea…

Amor! la a mea durere Nu fii așa de cumplit: Adu’mi dulcea mângâiere Ce din mână mi-ai răpit. Vai mie! că din simțire Un ces nu’mi…