Poezii de Dan Botta

Muge-adânc un cerb în codru, Codrul freamata adânc, De vânt crengile se frâng, Muge-adânc un cerb în codru, Muge-adânc si nu e modru Gândurile…

Memling, seară sensitivă s-a întins, tristă de al Fecioarei pas nins. În lente inele de brumă, covoare de lume, de liniști izvoare. Ochii,…

Se desfăcea un lotus printre trestii, Buddha trecea urmat de-un ucenic, Zâmbi-ndelung priveliștii acestei Și ziua toată n-a mai spus nimic.…

Valul bate-ncet în stânca, Spuma-i dulce o-nfasoara Într-o horbota usoara; Umbra serii de vioara Creste-n linistea adânca. Privesc cerul. Se…

Albe lespezi, voi Flori de lună, trepte Duceți, ape moi, Sufletele drepte. Prin azur plângând Liniștite semne, Voi durați mergând Ceruri mai…

O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea : arhaic și limpede pământ, Septentrionul palid și Orion, la vânt senină, liniștită de visuri…

Ea era numai iubire, Iubire si dor era ea, Si sufletul nostru-n uimire Iubindu-se, cât se iubea! Halucinati, ochii ei Iiubire si dor implorau,…

Ca și cocoșul de munte pe care-l lovi De moarte un plumb sub aripă, Cîntăm, cîntăm încă o clipă, Privind revărsatul de zi.

Seara s-a lasat pe lume, Soarele-a apus în spume De mari, si-n câmpii de brume, Umbra fâlfâie pe lume, Ca o pasare ce fum e, Ca o àripa ce fum e.

Treceam cândva calare Pe-un aspru drum de munte, Pe triste culmi carunte, În lume calator. Când, ostenit de lunga Prapastioasa cale, Detei…