Poezii de Dan Deșliu

Parc-aș trăi într-un castel de carne vie și de oase la orice foșnet dureroase de șarpe sau de porumbel Un castelan al nimănui căci nimeni…

Lui Nichita Poemul este ce se vede și nu se vede mai ales Dar cine vede cine crede și are chef de nențeles ? Poemul e sublima iască mai mult…

Umbla un fel de molimă, pesemne, în pragul sărbătorilor de iarnă … Părinții, bunicii, mătușile, cu chipuri solemne, discutau în surdină…

La ora farfuriilor zburătoare Îți recomand inima mea Această Corabie cu pînze Din asfințite vremi Știu s-ar putea ca unii să zîmbească dar tu…

Minuni s-ar cere multe – eu unul n-am să stărui – prea rar se împlinește un vis de sărbători … Dar adune-o pereche de aripi fiecărui, ca…

Dincolo de nume, de lauri, de tot ce-i luciu și coajă, ca solzii de piatră din care mă scot puterile tale la ceasul de vrajă, dincolo de…

A fost odată un băiat Și semăna cu mine … Dar va fost, cu-adevărat, Mai știe – cine ? Și doruri, cîte le avea, De vis, de poezie,…

Dacă ne-am fi gîndit la timp la importanța obiectivă a brontozaurului ca element de varietate și dacă i-am fi creat condiții de supraviețuire…

Uite, mi-aduc bine aminte, toată povestea, de-a fir a păr … Eram cuminte, în adevăr, de-o săptămînă, deși nu-mi prea venea la-ndemînă !…

Purtai o rochie verde în seara de-atunci, Cu luciu stins, ca fața fîntînilor adînci. Își revărsase luna lumina ei de ceară, Pe umerii tăi,…