Poezii de Dan Rotaru

Simt cum cuvântul mi-arde gura , când, în absență, te rostesc, de parcă -ai fi chiar băutura acelor ce, iubind, postesc. Te faci, cu vremea,…

Iubirea mea nu are azi plural; în ea își plânge chinul Dumnezeu. Pe lume cad zăpezi fără egal și bat la ușa sufletului meu. Să te aștept, n-am…

Ca niște zeități în ham, eram delfin, iar tu delfină. Eu doar în tine lunecam, tu înotai doar în lumină. Că-n mine-ntreg nu încăpeam, trebuia…

Știi ce frumos trăiai la mine-n palme? Îți domoleam și părul, din văpăi, privirile iți șiroiau, prea calme, și două focuri erau ochii tăi. Ai…

Orașul, beat, se scurge la canale. Poliția strânge curvele în saci. Când libertatea tremură în zale, noi ocrotim narcotice prin maci. Trăim cu…

De tine mi-e departe și mi-e ger că-i între noi distanță de o toamnă. Poeții mor la fel ca tine, Doamnă, atât că-și sapă singuri groapa-n cer.…

De unde-o iau, cu tine lumea-ncepe, și, de nu ești, săracă-i în frumos, iar eu rămân tăcut și păgubos, că-s cel ce doar la tine se pricepe.…

Auzi, respiră muntele, și-mi vine să mor așa, cumplit, după natură, sperând că poate el o să încerce a mă-nvia din morți, gură la gură. E-n…

De-atâtea ploi, mi-s simțurile ude, și florile să treacă-n fruct n-ajung. Deși-ntre noi s-a pus un drum prelung, cum cade umbra ta pe el…

De când ni le petrecem împreună, și-am terminat rezervele de timp, că-am folosit chiar zilele de schimb, plâng nopțile din ochiul lor de lună.…