Poezii de Dimitrie Bolintineanu

Candela licurătoare Strălucește-ncetior, Ascultați?… Un pas ușor!… Luna mai dând o vulvoare Se ascunde într-un nor. Umbra Dochiei…

Trâmbița răsună sus pe coasta verde; Armia lui Țepeș printre brazi se pierde. – “Iată! strig vitejii, mândrul căpitan Ce-a ucis cu…

Ca Esmé mai dulce floare Cu dezmierdător parfum, N-a mai strălucit sub soare De la Tunis la Batum! Sub privire-i s-aurește Unda lină din…

Noaptea cade-ntunecoasă, Oastea trece la bătaie, Iar pe stânca aburoasă Arde luna cea bălaie. Ai, băieți, p-acele maluri Unde armia s-adună,…

Tu te consumi, o, lampă! dând raze luminoase. La lucrul meu ca tine eu însumi mă consum, Voind a da lumină acestei țări frumoase Ce relele…

Pe malul cel verde ce râul stropește, Un om după cale puțin s-odihnește, Visând fericit! Iar razele zilei cu umbrele serii Sub ochii-i se…

N-o să mai vie ziua când am să las ăst soare Ce nu îmi dete viața decât să pătimesc? Sub o durere crudă, vai! inima mea moare! Și eu tot mai…

Domnul Mavrogheni pleacă cu oștire Și, chemând boierii, zice cu mărire: – “Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte…

Noaptea-i furtunoasă, și superbul domn În deșert mai cheamă fugătorul somn: O gândire mare sufletu-i îmbată; Printr-o faptă rară să triumfe…

La senat s-adună capii cei mai bravi, Soli germani, soli unguri, deputați moldavi, Preoți venerabili cu păstorul mare, Nobilă junime plină…