Poezii de Dimitrie Stelaru

Călători în hrube, Străvechi monahi Dosiți printre psalmi Evreo-valahi Năvălesc și sorb Din argila coaptă Laptele Domnului, Apa înțeleaptă.…

O femeie bea marea bătrână din oglinzi, dar nu-și vede ochii fără păsări nici umbra – altădată fosfor. Cum o să-mi așez viața în cadavru…

Și unde merg? Știți, poemele – au mucegăit, vânturile nu mai au aripi, florile răsar pentru nimeni. Domnule, mă sufoci, mă sufoci cu…

Peste cerurile negre, peste mări, Șarpele lunii prin zodia morților, Dezvălui marile însetări îngândurând îngerii porților. Într-un platou…

Vai! iar se apropie moartea de tine — Iar vine cu o mie de aripi, te uită! Drumul ei se cască din lună, Plutește în apele visului fără rușine.…

Era un circ în Turnu-Măgurele Un circ era – o pânză cenușie; Scânceau maimuțele între zăbrele Și caii năzdrăvani mușcau pământul. Pe…

Un Rai în care nimeni n-a intrat Plutea pe dinainte – Un cimitir de vânturi strâmbat, Galbene incinte Piscuri de popoare lunatece,…

La para unui foc, cei trei, Cu golurile ochilor înnegurate, Încovoiați, sub salcia imensă, șopoteau : – Minciuni, ne-au dat afară din cetate.…

Bună dimineața, Verlaine, Ciudatul meu zeu și prieten – Bună dimineața. Vor mai trece Până ni s-or usca versurile, milenii treisprezece.…

Am plecat dintr-un ținut secetos, de sub dragoste – acolo arta izvora din platitudine și cine mânca două litere trebuia să moară.…