Poezii de Elena Armenescu

Fără să ne știm, Plănuiam și înfăptuiam paralel Întrevederi secrete, cu arborii, cu nălucirile păsărilor, fiecare după felul și alcătuirea…

Barbară, înfiorată de bulgărul aprins De o putere zeiască Atinsă de fulgere Zămislitoare de șoapte Tandru mă cheamă mi-arată cărarea unde cer…

Cum străbat eu totdeauna cărările, am ajuns spre cuprinsul necuprins și spre mielul pascal pe care-l visez jucându-se cu mine, pregătit de…

Mi-e cerul o învolburare Și orizontul-plâns trezit -nu adormiți! -nu adormiți! Am fost furată de o Carte Și împuținată m-am simțit Lipsită De…

Azi am fost din nou La nucul de argint Așa cum sta, în plină lumină, singur în mijlocul câmpiei, acoperită de zăpadă srălucitoare, orbitoare…

Aici, este un timp și un loc Unde nimeni nu întreabă De casa sufletului I s-o fi spart un geam, ultimul uragan i-a smuls acoperișul? Camera de…

Doar drumul apelor ascunse Scăldându-mi malurile Și roadele nopții Ne cunosc, Ne știu, cum încercăm să chemăm Într-o limbă necunoscută…

Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic…

La cina cea de taină nu mâncarea ci Cuvântul de taină te satură cu puterea lui, vestindu-te că poți să meditezi la profunzimea Adevărului la…

În sfera aceea de cristal Ce ne multiplica auzul Ni se înmulțeau ochii, sporea vederea Mâini cu multe degete ne creșteau Pe șolduri, pe coapse…