Poezii de Emil Botta

În lunca unde visam visul în care te cunoșteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin…

Mă duce dorul către umbre iară, străbune codru, vechiul meu Alcide, cu gure dulci m-au sărutat silfide, m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară.…

Școlarul Durerii ce rău a albit… Anii, la urma urmelor, anii. Dar plânsul în hohote, Plânsul, de ce? Vai, revizorul nostru, revizorul…

Aerul, tremurătorul, copilul, clarul, în azurii pînze ne înfășoară… În caleașca trasă de fluturii săi a venit de cu seară. Noaptea…

Stele ascunse in telescop intorceti-va-n cer. Douazeci de ani astronomul miop o sa va caute ca pe mioare un oier. Priviri, la matca…

” Va voi ridica la rangul de copac, spus-a Dumnezeu ierburilor blajine, iata, in primavara care vine, cresterii voastre nu voi mai pune…

Cînd macii înalță corolele, însetatele corole spre cer, din inima lor o șuvișă de sînge țîșnește, suind, suind la foișorul albastru. Șuviță de…

O Simplitate, un fum, că durerile trec, îmi tot spune… O Simplitate, un fum, în valea frumoasă unde șezum, iubito, ești umbră, îmi…

În timp ce sufletele rătăceau, am rămas ca statui funerare, vitrege nopți pe malul apei sorbindu-ne privirile amare. Frumoasă și tristă erai!…

Nici viori, nici fluiere, nici ploaia prin plete sa-ti suiere ; in tacuta noapte adanca glasul tau nu se aude, nu inca … Din himericele…