Poezii de Emile Verhaeren

Și fost-au doi copii de crai Și ape-i despărțeau, profunde, Și-un pod de lemn, atât vedeai, Departe, cine știe unde? Și se iubiră… Ce…

La masă! Ce-ntârzii? Ies șobolanii iară. Slănina e-n felii Pe pâinea de secară. Să stăm alăturați Pe banca scârțâindă, De foc apropiați…

Pe-ntinse bălării, la nesfârșit Vuiește vântul de noiembre! Pe bălării, la nesfârșit, Vântu-a venit. Se frânge-n ramuri, se sfâșie Din burg în…

În pivnița prelungă și cu tavan scăzut, Lângă răsuflătoarea ce da spre nord, sunt oale Lăsând să se răcească, alb, laptele, agale, În roșul și…

În zilele când iarna-ngheață Grădini și burguri, când, prea pline, Mizeriile citadine Ies în câmpia fără viață, Ieșiți din minți par…

Porci mari, cu pielea roză și grasă, cu purcele, Împestrițau livada și grohăiau sonor; Vârându-se-n gunoaie, prin curți și pe ogor, Bălăbăneau…