Poezii de Emily Dickinson

Din Cupe adîncite în Perlă Beau o licoare destinată mie – Nici Pivnițele de pe Rhin N-au dat asemenea Tărie! De Aer îmbătată sunt…

Țineam un Giuvaier pe deget – Și-am adormit – Ziua era caldă, și vântul prosaic – Îmi spuneam „Va fi bine păzit” – În zadar! La trezire…

* * * Călătoria noastră a avansat; Am ajuns trecând peste obstacolele toate La răspântia din drumul Ființei, Numită Eternitate.

Cât de departe-i până-n Cer? Cât drumul Morții – Peste Acele Valuri acel Pisc Nu s-a văzut ce este. Cât de departe-i până în Iad? E-un drum…

Invidiez mările pe care aleargă, Spusele roților Carului care-l poartă, Invidiez tăcerea dealurilor Priviri asupră-i când se plimbă; Ce ușor…

Să ne jucăm de-a Ziua de Ieri – Eu – o școlăriță – Tu – și Eternitatea – Poveste Nepovestită – Îmi potolisem foamea Citind Lexiconul de zor –…

Chirurgii trebuie să umble cu grijă Când iau cuțitul! În față Sub inciziile fine se zvârcolește Vinovatul – Viață!

E-o Artă-a ști-n Sufletul tău Cu Sufletul să conversezi Și în Compania Tăcerii Un Aer Festiv să păstrezi E o Circumstanță-surpriză Un Dar ce-l…

Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă, Socoate cănile din zori – și după Să-mi spui cu Rouă câte-s pline, Și dimineața cît se-ntinde –…

Am lăsat Lăuta! Ce-i pasă de Muzica mea! De când unica ureche pe care voiam s-o vrăjesc – Pasivă – ca Piatra – se lipsește de Muzica mea – Un…