Poezii de Eugen Cioclea

Am stat și eu la masa lor. Cu o condiție. Să tac. Vorbeau pe rând, vorbeau în cor? eu trebuia să mă prefac. Eu trebuia să le zâmbesc: cât sunt…

Mă uit dintr-o parte la sufletul meu, dar nu-l recunosc. El are aproximativ 6.14316725… gr. Iraționalitatea s-a oploșit și pe-aici. Nexul…

Hai să dormim, iubito, pe podea. Geamă bolnav de gelozie patul. Vreau să te simt intrând sub pielea mea ca într-un cort unde-ți voi fi…

Ca extratalent eu pot să atac cu lumina cuantică pe-o mulțime de genii. Pot c-un influx cerebral să preschimb big bangul mișcării.…

Viața nu o momești cu un pumn de alune și, totuși, ca pe o veveriță presimt c-am s-o pierd de îndată ce nu-i voi mai sparge cuvinte și spune:…

Supraomul (Nietzsche) s-a dus demult acuma rămân niște ființe cam leftere. Atât. Cu tipii ăștia timpul s-a luminat aproape sărind peste dilema…

Cu multe alte-ar semăna – oricare peisaj în perspectivă-i monoton. Numai că iată-l în izvor tresare Luceafărul, ca pruncu-n embrion.

Admit că veșnicia nu s-a născut la sat. (Contrariul ar fi frumos să fie!) Eu știu că bunătatea de-acolo s-a luat, și-această urmă-n noi de…

În clasa a noua îi scriam bilețele. Cred că i-am copiat numele de vreo 3000 de ori. Îi dădeam întâlnire în spatele unei ferme de lapte, unde…

Puțin mai fericit azi decât mâine, pic în oraș ca dintr-un pod cu fân. Exact la țanc când ție ți-i mai bine și nu te-aștepți c-aș îndrăzni să…