Poezii de Eugen Jebeleanu

5 august 1945 Se înserează. Zi fierbinte, pleacă! Desculță, umbra de pe munți coboară și-ți tot cosește pletele de foc. Fugi, zi fierbinte,…

Cât aș mai vrea să fiu din nou copil să nu pot scrie nici măcar un rând, să nu pot spune O și U și A, să nu doresc nimic, să urc pe-un ram, să…

Sunt cel care-ți invidiază pământul sub care stai, căci ți l-ai așternut pe tine furându-mi-l, călcând în vârful degetelor (precum umblai când…

Și, totuși, arta, Ciripitoarea, Muta, Surda, Neimportanta, Cea-care-nu grăiește, dar spune, – fără hidre, fără hidrați, fără azotați,…

O crimă s-a produs, mai mică, în noaptea neagră ca un dric: o babă-naltă și voinică a îngropat, viu, un pisic. Ucis, pisicu-i în grădină și-n…

Și viața care merge înainte și fǎrǎ tine, și fǎrǎ tine, și fǎrǎ tine triumfǎtoare viațǎ pe ruine, pe oase și pe pǎrul tǎu de lunǎ, pe ceea ce…

vaca are ochi atît de blînzi și mă înțelege mai bine decît voi, frați ai mei, pe mine Pentru că voi nu m-ați mai vrea și m-ați goni departe…

Cea mai tristă poezie este poezia care nu se scrie poezia care se înghite cu noduri pîndită de vameși și poduri și care nu poate să fie…

Nu știu a cui sînt, toți s-au preschimat în mine. Nu știu cine sînt, sînt însă. Ușoară sînt și grea ca un blestem, sînt piatră și sînt viață…

Îți amintești, Ioane? Era iarnă. Zăpada încapuse-ncet să cearnă tremurătoare, în întreg văzduhul, fulgi uriași, legănători, ca puful. Lăsasem…