Poezii de Federico Garcia Lorca

Liniștea rotundă a nopții peste pentagrama infinitului. Eu mă năpustesc în stradă gol, copt de versuri pierdute. Bezna, ciuruită de cântecul…

Trăim în alveole de sticlă, în stup de aer. Ne sărutăm prin sticlă. Carceră minunată a cărei poartă e luna!

Eu rostesc al tău nume prin nopți-chihlimbare, când stele coboară să se-adape din lună și adorm rămurele sub frunzare ascunse. Dezgolit parcă…

Verde, cât te iubesc, verde. Verde vânt. Ramuri de verde. Luntrea lunecând pe mare, calul așteptând în munte. Cu penumbra cursă-n brâie ea…

Cu crengi însângerate, dureroase, e Pomul azi. Lăuză, Eva geme. Pe rana ei cristale-diademe se-ntrezăresc, iar pe fereastră oase. Și raza ce…

Apa își sună toba de-argint. Arborii țes vântul și-l vopsesc cu parfum trandafirii. Un păianjen imens face din lună stea.

Pe ulițe urcă cei patru flăcăi, ay, ay, ay, ay. Trei flăcăi coboară pe uliță-n jos, ay, ay, ay. Și-nlănțuie trupul acești doi flăcăi, ay, ay.…

Îl duc în cearșaful meu înfășat în frunze de leandri și palmieri așezat. În douăzeci și șapte gustar, cu un cuțit aurit. Crucea. Și să pornim.…

În fiecare seară-n Granada, În fiecare seară moare-un copil. În fiecare seară apa se-așază la taifas cu prietenii săi. Morții poartă aripi de…

Lucia Martinez. De mătase roșie umbrită. Coapsele tale ca înserarea vin din lumină la umbră. Cărbunii ascunși întunecă magnoliile tale. Aici…