Poezii de Fernando Pessoa

Mitul-nimicul care totul este. Același soare-arzînd al zării cort E-un mit tăcut, o-nvăpăiată veste- Al Domnului trup mort, Viu, gol, pe…

Din satul meu văd atâta pământ cât se poate vedea din Univers… De-aceea satul meu e atât de mare cât orice alt pământ, fiindcă eu sunt…

Ziua se arată a ploaie. Însă dis-de-dimineață, era mai degrabă senin. Ziua se arată a ploaie. Dis-de-dimineață eram deja ușor trist.…

Fumez. Mă plictisesc. În sfârșit, se arată pământ în zare Undeva către est, fără să se fi arătat mai devreme la vest! De ce m-am dus eu să…

Vino să ședem împreună, Lidia, pe malul râului. Cu calm să-i fixăm cursul, și să ne dăm seama Că viața trece, iar noi nu ne ținem de mână. (Să…

Când va crește iarba pe mormântul meu, să vă fie semn să mă uitați cu totul. Natura nu-și amintește nimic și de-aceea-i frumoasă. Iar de-o fi…

Pe vremea când îmi sărbătoreau ziua de naștere eram fericit și nu murise încă nimeni. În casa veche și pentru mine aniversarea devenea o…

Există dureri mai grele decât durerile, Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet, Deși sunt mai dureroase ca altele. Sunt angoase visate mult…

A gândi la Dumnezeu înseamnă a nu-i da ascultare, fiindcă Dumnezeu a vrut să nu-l cunoaștem; de-aceea nu ni s-a vădit… Să fim simpli și…

Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos – Fragment – Domnului Mário de Sá-Carneiro Bolnav era sufletul meu și înainte să dea de…