Poezii de Fiodor Tiutcev

Îmi place vântul primăverii, Adus de norul plumburiu, Când fulgerul întâia oară Detună-n cerul albăstriu. Începe ploaia… Bobi de…

Trimite-i, Doamne, bucurie Acelui ce-n arsura verii Robit de-adâncă sărăcie Străbate târgurile țării. Acelui ce din întâmplare Privește…

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează, Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui… O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează, Deși cuțitul…

Pe lumea umbrelor deschise, Peste abisuri fără nume, Din voia zeilor anume Un văl de aur s-a întins. Îi spune zi. Lumina ei E însăși viața…

O, ce barbară e iubirea Ce-o dăm adesea în vileag! Nebuni de patimi, în neștire, Ucidem tot ce-avem mai drag! Mai ieri în dragostea ta oarbă…

Vezi fumul cum se stâlpuie în zări Și umbra lui pe vale nălucește? Ci viața, mi-ai vorbit prin înserări, Nu-i fumul ce sub lună aburește, E…

Acolo unde arsă glia Și pâcla zării una par, Se-aține șuie nebunia În lumea-i fără de habar. Și toropită de dogoare, Clipocind în colbul…

Taci molcolm, nu trezi nici dor Adîânc în suflet, nici fior, Căci ele scapără și pier, Precum luceferii din cer Răsar ca să apună iar, Tu taci…

Nu-i da poetului crezare, Copilă, nu-i al tău el, nu-i! Și mai cumplit ca de vâlvoare Păzește-te de focul lui! În darn cu inima plăpândă…

Lacrima lumii, o, lacrima lumii, picuri din leagăn și până apoi, picuri tăcută și tăinuită, nepotolită, nețărmuită, cum din tomnatice nopți…