Poezii de Florența Albu

Frig. Noapte. Focul stă să-și dea duhul. Prin oraș oamenii mor înainte de vreme împodobiți cu flori de gheață. Nimeni nu caută pe nimeni.…

Guști sarea propriilor buze guști săruturi marine cuvintele – ocnă. Amiază toridă și norii europeni evii secretă miere; norocul nostru sarea…

Paharul cu apă un măr scrumiera – cenușa cuțitul care a tăiat mărul în două – sâmburii fumul cuvintelor arse. În pata de soare ai scris ori ai…

Joaca fulgilor – aiurare subțire. Un pom fructifer – nu știu ce fructe face nu l-am văzut decât iarna rodind scatii și sticleți. Drum alb.…

Obositor să faci acest eden, să fie mai edenul! Egalul orelor cu ele însele. Evenimentul unui cocoș cântând de-amiază, și cenușiul…

Intru pe poarta orașului. – Bine-ai venit, Făt Frumos! Astfel zice Doamna Galbenă, Galbena Doamnă – și mă prinde de gât, și mă…

Noapte putredă. Otrăvuri pe pământ de ploaie verde. Singurătatea în rezervații oficiale. Singurătatea ta de trecător legitimat cu melcii.…

Să nu faci nimic să nu faci decât să te uiți în golul istoric să faci istorie privind în gol ascultând aclamațiile ovațiile golului – Gol. Ca…

Lumină, cum te așterni tu pe verdele artificial, copios; cum urmezi pașii femeii, prezență-absență, în golul priveliștii. Ea poartă pe cap o…

De unde venea acest frig? De la aproapele meu. De unde venea această teamă? De la aproapele meu. De unde – această neputință? De la aproapele…