Poezii de Francesco Petrarca

Sufletul aspru și preacrunta vrere ascunse în angelica-i făptură, *ând și fără glorie (din tortură de nu mă smulg), mă vor avea-n putere. Căci…

În plină zi sta soarele să piară De mila Creatorului zidirii, Cînd m-au străpuns săgețile privirii Și ochii voștri, Doamnă, mă legară. Nu…

Cu cît sînt mai aproape de cel din urmă ceas Ce numai el scurtează mizeria umană, Cu-atît văd ce grăbit e al vremii ager pas- Și să mai sper…

Aur și perle, dalbe flori, roșcate, ce se-ofilesc atunci când iarna vine, sunt ace veninoase pentru mine ce mă împung în piept, în șold și-n…

Se plânge în sinea lui că de ceva vreme nu a mai căutat-o și își găsește scuze. Ochii frumoși, în care eu văd moarte, dar și iubire, mă…

Coloană glorioasă, ce susține Speranța noastră și latinul nume, Pe care-n drumu-i n-a fost a-l supune Iupiter cu furtuni de groază pline; Aici…

Închisă mi-este calea oricărei izbăviri. Astfel, pe-al deznădejdii drum aspru calc, departe De ochii Ei în care( prin jocul cărei soarte?)…

A rezistat multor atacuri ale iubirii, dar nu s-a putut feri de ultimul. Ca răzbunarea să și-o împlinească pentru ofense mii ce cer osândă,…

Am obosit atîta gîndind cum gîndul meu Nu obosi să-ți fie doar ție închinat. Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat, Să scap de…

A încercat iar și iar să laude frumusețea Laurei, dar nu a reușit. Mă rușinez că rima mea-i tăcută și-a ta mândrețe, doamnă, n-o arată, deși…