Poezii de Friedrich Hölderlin

Cerescul, liniștitul sunător, Plin de calme tonuri mergătoare, Iar cea străveche aerisită obișnuită sală; printre verzile covoare miros…

Dacă din cer lumina fericirii se Revarsă, bucuria se dă omenirii, Și ea se minunează de unele Vizibile, înalte și plăcute: Ce de minunat sună…

Norul de purpur adunat acolo, Pe partea stângă a munților Alpi, Și pe cea dreaptă sunt Duhurile fericite. Și se aude tunând.

Hai vino foc! Dornici suntem Ziua de azi să o vedem, Și când întreaga cercetarea Printre genunchi ea ne-a trecut, Se poate să simțim cum țipă…

(Ehmals un jetzt) Eram tânăr, dimineața era bucuros, seara plângeam. Acum că sunt bătrân Zilele vieții le încep cu îngrijorare. Dar când se…

Când în depărtare a omului viață reînvie, Unde în depărtare strălucește-a viței vie Acolo sunt, și-a verii câmpuri goale, Pădurea-ntunecată…

(Der Winter) Câmpul golaș lucește-n zări, departe Albastrul cer cu ale lui poteci Natură monotonă, vânturi reci; Numai lumina o…

Are, oare, omul, dreptul, atunci când viața lui e plină de greutăți, Să-și înalțe privirile și să spună: Astfel Vreau și eu să fiu? Da. Câtă…

Cum ziua-ncununează a oamenilor vieți Plină de lumina ce din înălțimi izvorăște, Și unește ivirea zorilor celeste, Este cunoașterea…

De ce ești atât de scurt la vorbă? Nu-ți mai place oare, ca altădată, să cânți? Și totuși, când erai tânăr, pe vremea speranței, Cântecul tău…