Poezii de Gabriela Mistral

Ora serii e cea care-și lasă sângele desfășurat peste munți. Cineva în această oră suferă ; o femeie-și pierde, nedumerită, în această…

Păstrez în amintire gesturile Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa. În valea Rio Blanco izvorăște neastâmpăratul Aconcagua, acolo vroind să…

au lăsat o pîine pe masă, jumătate arsă, jumătate albă, cu coajă ciupită, ruptă-n fărîme ca fulgii pufoși de zăpadă. și îmi pare nouă, și…

Această apă salcie și tristă, ca un copil pedepsit înainte de a veni pe lume, moare. Liniștit pomul, liniștit vîntul ; o, și-n această liniște…

Bogatul miez al rozei sângerii E bogăția ființei tale vii. Lasă-ți, ca roza, inima-nvoltată. Nu te închide, neînduplecată, În tine.…

,Mă fac frumoasă – când te uiți la mine – Ca iarbă-nrourată-n dimineață ; Nici stuf înalt , nici rău cu ape line Nu-mi recunosc…

Îmi amintesc fața ta care a fost fixată în zilele mele, femeie cu o fustă albastră și o frunte prăjită, că în copilăria mea și pe pământul meu…

El mă sărută, și iată-mă acum alta, alta prin pulsul venelor sale, care-l dublase pe-al meu, prin respirația altuia pe care o simt în…

Rămase-ntins pe iarbă De trudă tăietorul, Și adormi-n aroma De pini tăiați de el. Picioarele-i bătut-au Atâtor pajiști iarba, Și umerii –…

Există sărutări pe care le pronunță singure sentința de iubire condamnatoare, sunt sărutări care se dau cu aspectul sunt sărutări care se dau…