Poezii de Gavril Rotică

Multe nu ne-am mai fi zis: Ceasul dă mereu poruncă Sufletul de-abia deschis Să-l închidem sub zăvoare Cu lucoarea unui vis. Multe-aș mai fi…

Am stins de mult lumina, dar ne-ndurat e domnul Pleoapelor trudite și-al visurilor: somnul. În noaptea ce odaia pustie mi-o inundă Privirea-mi…

Străjer cinstit, ce slab ți-i glasul! Acum pe prispă nu mai stai, Din lanț, o șură n-o mai clatini Cu-avântul tinerilor ai, La poartă nimeni…

Din slava lumilor albastre, Într-o senină dimineață, Trezit-ai plângerile noastre Tu, veșnic dragă cântăreață. Vestit-ai ceasul de pornire În…

Lăsați-mă în fum să șăd, În fund de crâșmă-ntunecată, Și frații vagabonzi să-i văd Cu ochii tulburi cum mă cată. Lăsați-mă lângă pahar,…

În leneș dans erotic cu ritmul vinovat, În pas molatec, printre parfumuri risipite, Purtând în ochi reflexul simțirii contopite, Se legăna în…

Suntem puțini și tot mai mult Dușmanii cred să ne sugrume, Avem dureri cât nu încap În pieptul altui neam din lume. De-atâtea lacrimi ce-am…

– Vezi bărcile acele, căsuțe plutitoare, Căsuțe legănate de valul moale, lin? Cât farmec e pe ele în asfințit de soare! – Rămâi la…

Și azi ca totdeauna ai fost cea vinovată Iar eu ne-nduplecatul osânditor nebun Care-am venit cu toată durerea-mi adunată, Pecetea osândirii pe…

Avem și noi un dușman ce clipele ne strică Când simt mai strâns lipită de piept făptura-ți mică Iar ne-nduratul dușman nu-i om străin sau…