Poezii de Geo Bogza

Erau după amiezi Ioana Maria când mă așezam în fața ta și te priveam. Erai frumoasă Ioana Maria. Erai frumoasă Ioana Maria ca o corabie adusă…

Cred în vârsta mea, în atributele fiecărei vârste, în datoria intensificării acestor atribute. Cred în neexistența existențelor imperios…

S-ar putea ca într-o a șaptea dimensiune Soarele să fie un chibrit cu care Cine Ște Cine Își va fi aprinzând țigara, Și mai mult nu va ține.…

Îți reamintesc capitolul acesta moale precum craniul copiilor nou-născuți și teoriile lui Freud și pe Weininger sinucisul din Germania…

Îngerul mi s-a arătat, grăind: “Am venit din porunca Domnului. Tu calci prea des poruncile Domnului”. “Îngere – am…

Ioana Maria, noi nu am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care țin o singură clipă se…

Vă voi vorbi despre oamenii petrolului și despre sufletul lor negru și mai inflamabil decât petrolul. Vă voi vorbi despre mine fiindcă nimeni…

Printre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun: Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe Pe care exaltat le flutura în vânt.…

Era toamnă Erau și niște castani Și o bancă. Eu ședeam Eram palid și poate frumos Și mă gândeam. Atunci s-a oprit un tramvai S-a dat jos o…

Iubesc și acum, Ioana Maria, pădurile de la marginea orașului în care ne plimbam uneori. Erau niște păduri sărace de margine de oraș, dar…